Teritoriul rural cunoaşte la ora actuală schimbări profunde care duc la degradarea peisajului rural, reducerea biodivesităţii, degradarea vieţii sociale.
Mici producători pierd pieţele de desfacere deoarece orăşenii se aprovizionează din ce în ce mai mult din supermarceturile care aduc produse din alte zone şi în multe cazuri din alte ţări, de pe alte continente.
Pentru a contracara acest fenomen în unele ţări ca, Franţa, Olanda se iniţiează linii de desfacere directe între producători şi consumatori.
Producători ecologici şi tradiţionali din zona Ardealului îţi umplu cămara din câteva click-uri.
Ce este agricultura ecologică?
Principiile de bază ale agriculturii ecologice sunt armonia cu natura şi protejarea mediului, grija faţă de bunăstarea animalelor şi crearea de noi oportunităţi pentru comunităţile rurale.
În agricultura ecologică, resursele utilizate sunt cele naturale şi nu cele sintetice. Folosirea organismelor modificate genetic este interzisă. Operatorii sunt inspectaţi anual, pentru a se verifica compatibilitatea cu standardele agriculturii ecologice.
Pe măsură ce meritele producţiei ecologice certificate devin mai cunoscute şi mai apreciate, sectorul de agricultură ecologică câştigă tot mai mult teren în cadrul Uniunii Europene.
Cum ajută agricultura ecologică mediul?
Este important ca fermierii din sistemul de agricultură ecologică să protejeze, să sporească resursele naturale şi să menţină balanţa ecologică prin:
- Protejarea solului şi apei
- Sporirea biodiversităţii
- Folosirea responsabilă a energiei şi a resurselor
Pentru viaţa pe Pământ
Agricultura ecologică încearcă să obţină în cadrul fermelor un ciclu închis al nutrienţilor, prin aplicarea îngrăşămintelor vegetale şi animale, compostului sau cultivarea legumelor pentru fixarea azotului din atmosferă. Materiile organice şi culturile ascunse măresc numărul micro-organismelor, al viermilor de pământ, gândacilor şi păianjenilor şi al altor forme de viaţă din sol. Rotaţia culturilor, metodele fizice şi mecanice de cultivare, selecţia culturilor potrivite şi variate, toate acestea pot înlocui fertilizatorii sintetici şi pesticidele.
Îngrijirea naturală
Agricultura ecologică pune un accent deosebit pe folosirea resurselor naturale şi locale şi pe gestionarea atentă a acestora în vederea conservării naturii. În producţia ecologică, întotdeauna se reciclează produsele ce rămân de pe urma animalelor sau plantelor, precum compostul sau gunoiul de grajd.
Folosirea tehnicilor alternative de protecţia plantelor joacă un rol major în protejarea apei şi a solului împotriva contaminărilor.
Gardurile vii şi benzile înierbate, folosite pentru apărarea culturilor împotriva vânturilor şi pentru marcarea terenurilor, minimalizează eroziunea solului, cresc biodiversitatea şi ajută la înmulţirea inamicilor naturali ai dăunătorilor.
Protejarea lucrurilor valoroase
Solul şi apa sunt elemente esenţiale pentru protejarea vieţii pe Pământ, iar fermele din sistemul de agricultură ecologică, nu numai că protejează, dar şi cresc fertilitatea solului şi calitatea apei.
Furnizarea nutrienţilor necesari plantelor prin ecosistemul solului asigură înmulţirea micro-organismelor din sol şi generează un sol fertil şi sănătos. Alte practici ecologice precum acoperirea solului după strângerea recoltei cu culturi pentru îngrăşământ verde, păstrarea vechilor pajişti şi păşuni, asigură reducerea la minimum a eroziunii şi pierderii mineralelor din sol.
Aceste eforturi ajută şi la păstrarea apei în sol şi a nutrienţilor, pentru a preveni preluarea acestora în lacuri, râuri şi izvoare şi riscul eutroficării cursurilor de apă – unde creşterea excesivă a algelor cauzată de acumularea nutrienţilor reduce conţinutul de oxigen şi pune în pericol sănătatea plantelor. În acelaşi timp, păstrarea apei în sol duce la reducerea necesarului de apă pentru irigarea suprafeţelor uscate.
